înfrângere

Romanian

Etymology

From înfrânge +‎ -re.

Noun

înfrângere f (plural înfrângeri)

1. defeat

Declension

Declension of înfrângere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înfrângere	înfrângerea	(niște) înfrângeri	înfrângerile
genitive/dative	(unei) înfrângeri	înfrângerii	(unor) înfrângeri	înfrângerilor
vocative	înfrângere, înfrângereo		înfrângerilor