îngădui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian engedni, infinitive of enged.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a îngădui (third-person singular present îngăduie, past participle îngăduit) 4th conj.

1. to allow

Conjugation

    conjugation of îngădui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a îngădui
gerund			îngăduind
past participle			îngăduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îngădui	îngădui	îngăduie	îngăduim	îngăduiți	îngăduie
	imperfect	îngăduiam	îngăduiai	îngăduia	îngăduiam	îngăduiați	îngăduiau
	simple perfect	îngăduii	îngăduiși	îngădui	îngăduirăm	îngăduirăți	îngăduiră
	pluperfect	îngăduisem	îngăduiseși	îngăduise	îngăduiserăm	îngăduiserăți	îngăduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îngădui	să îngădui	să îngăduie	să îngăduim	să îngăduiți	să îngăduie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îngăduie			îngăduiți
	negative		nu îngădui			nu îngăduiți