înghionti

Romanian

Etymology

From în- +‎ ghionti.

Verb

a înghionti (third-person singular present înghiontește, past participle înghiontit) 4th conj.

1. to nudge

Conjugation

    conjugation of înghionti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înghionti
gerund			înghiontind
past participle			înghiontit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înghiontesc	înghiontești	înghiontește	înghiontim	înghiontiți	înghiontesc
	imperfect	înghionteam	înghionteai	înghiontea	înghionteam	înghionteați	înghionteau
	simple perfect	înghiontii	înghiontiși	înghionti	înghiontirăm	înghiontirăți	înghiontiră
	pluperfect	înghiontisem	înghiontiseși	înghiontise	înghiontiserăm	înghiontiserăți	înghiontiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înghiontesc	să înghiontești	să înghiontească	să înghiontim	să înghiontiți	să înghiontească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înghiontește			înghiontiți
	negative		nu înghionti			nu înghiontiți