îngreuiere

Romanian

Etymology

From îngreuia +‎ -re.

Noun

îngreuiere f (uncountable)

1. burdening

Declension

declension of îngreuiere (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îngreuiere	îngreuierea
genitive/dative	(unei) îngreuieri	îngreuierii
vocative	îngreuiere, îngreuiereo