înjurător

Romanian

Etymology

From înjura +‎ -ător.

Noun

înjurător m (plural înjurători)

1. swearer

Declension

Declension of înjurător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înjurător	înjurătorul	(niște) înjurători	înjurătorii
genitive/dative	(unui) înjurător	înjurătorului	(unor) înjurători	înjurătorilor
vocative	înjurătorule		înjurătorilor

References

• înjurător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN