înnămolire

Romanian

Etymology

From înnămoli +‎ -re.

Noun

înnămolire f (plural înnămoliri)

1. siltation

Declension

Declension of înnămolire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înnămolire	înnămolirea	(niște) înnămoliri	înnămolirile
genitive/dative	(unei) înnămoliri	înnămolirii	(unor) înnămoliri	înnămolirilor
vocative	înnămolire, înnămolireo		înnămolirilor