înnărăvi

Romanian

Etymology

From în- +‎ nărăvi.

Verb

a înnărăvi (third-person singular present înnărăvește, past participle înnărăvit) 4th conj.

1. to viciate

Conjugation

    conjugation of înnărăvi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înnărăvi
gerund			înnărăvind
past participle			înnărăvit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înnărăvesc	înnărăvești	înnărăvește	înnărăvim	înnărăviți	înnărăvesc
	imperfect	înnărăveam	înnărăveai	înnărăvea	înnărăveam	înnărăveați	înnărăveau
	simple perfect	înnărăvii	înnărăviși	înnărăvi	înnărăvirăm	înnărăvirăți	înnărăviră
	pluperfect	înnărăvisem	înnărăviseși	înnărăvise	înnărăviserăm	înnărăviserăți	înnărăviseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înnărăvesc	să înnărăvești	să înnărăvească	să înnărăvim	să înnărăviți	să înnărăvească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înnărăvește			înnărăviți
	negative		nu înnărăvi			nu înnărăviți