înnoroi

Romanian

Etymology

From în- +‎ noroi.

Verb

a înnoroi (third-person singular present înnoroiește, past participle înnoroit) 4th conj.

1. to mudden

Conjugation

    conjugation of înnoroi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înnoroi
gerund			înnoroind
past participle			înnoroit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înnoroiesc	înnoroiești	înnoroiește	înnoroim	înnoroiți	înnoroiesc
	imperfect	înnoroiam	înnoroiai	înnoroia	înnoroiam	înnoroiați	înnoroiau
	simple perfect	înnoroii	înnoroiși	înnoroi	înnoroirăm	înnoroirăți	înnoroiră
	pluperfect	înnoroisem	înnoroiseși	înnoroise	înnoroiserăm	înnoroiserăți	înnoroiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înnoroiesc	să înnoroiești	să înnoroiască	să înnoroim	să înnoroiți	să înnoroiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înnoroiește			înnoroiți
	negative		nu înnoroi			nu înnoroiți