înrăi

Romanian

Etymology

From în- +‎ rău.

Verb

a înrăi (third-person singular present înrăește, past participle înrăit) 4th conj.

1. to become malicious, wicked

Conjugation

    conjugation of înrăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înrăi
gerund			înrăind
past participle			înrăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înrăiesc	înrăiești	înrăiește	înrăim	înrăiți	înrăiesc
	imperfect	înrăiam	înrăiai	înrăia	înrăiam	înrăiați	înrăiau
	simple perfect	înrăii	înrăiși	înrăi	înrăirăm	înrăirăți	înrăiră
	pluperfect	înrăisem	înrăiseși	înrăise	înrăiserăm	înrăiserăți	înrăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înrăiesc	să înrăiești	să înrăiască	să înrăim	să înrăiți	să înrăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înrăiește			înrăiți
	negative		nu înrăi			nu înrăiți