înrobire

Romanian

Etymology

From înrobi +‎ -re.

Noun

înrobire f (plural înrobiri)

1. enslavement

Declension

Declension of înrobire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înrobire	înrobirea	(niște) înrobiri	înrobirile
genitive/dative	(unei) înrobiri	înrobirii	(unor) înrobiri	înrobirilor
vocative	înrobire, înrobireo		înrobirilor