însoțiere

Romanian

Etymology

From în- +‎ soție.

Noun

însoțiere f (plural însoțieri)

1. accompaniment

Declension

Declension of însoțiere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) însoțiere	însoțierea	(niște) însoțieri	însoțierile
genitive/dative	(unei) însoțieri	însoțierii	(unor) însoțieri	însoțierilor
vocative	însoțiere, însoțiereo		însoțierilor

References

• însoțiere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN