însoțit

Romanian

Etymology

Past participle of însoți.

Noun

însoțit n (uncountable)

1. company

Declension

declension of însoțit (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) însoțit	însoțitul
genitive/dative	(unui) însoțit	însoțitului
vocative	însoțitule

Verb

însoțit (past participle of însoți)

1. past participle of însoți