întărit

Romanian

Etymology

Past participle of întări.

Pronunciation

• IPA^(key): [ɨntəˈrit]

Adjective

întărit m or n (feminine singular întărită, masculine plural întăriți, feminine and neuter plural întărite)

1. hardened

Declension

Declension of întărit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	întărit		întărită	întăriți	întărite
	definite	întăritul		întărita	întăriții	întăritele
genitive/ dative	indefinite	întărit		întărite	întăriți	întărite
	definite	întăritului		întăritei	întăriților	întăritelor

Verb

întărit (past participle of întări)

1. past participle of întări