întemeiat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of întemeia.
Pronunciation edit
Verb edit
întemeiat
Adjective edit
întemeiat m or n (feminine singular întemeiată, masculine plural întemeiați, feminine and neuter plural întemeiate)
- well-founded
- Antonym: neîntemeiat
Declension edit
Declension of întemeiat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | întemeiat | întemeiată | întemeiați | întemeiate | ||
| definite | întemeiatul | întemeiata | întemeiații | întemeiatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | întemeiat | întemeiate | întemeiați | întemeiate | ||
| definite | întemeiatului | întemeiatei | întemeiaților | întemeiatilor | |||