întipări

Romanian

Etymology

From în- +‎ tipări.

Verb

a întipări (third-person singular present întipărește, past participle întipărit) 4th conj.

1. to print

Conjugation

    conjugation of întipări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a întipări
gerund			întipărind
past participle			întipărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întipăresc	întipărești	întipărește	întipărim	întipăriți	întipăresc
	imperfect	întipăream	întipăreai	întipărea	întipăream	întipăreați	întipăreau
	simple perfect	întipării	întipăriși	întipări	întipărirăm	întipărirăți	întipăriră
	pluperfect	întipărisem	întipăriseși	întipărise	întipăriserăm	întipăriserăți	întipăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întipăresc	să întipărești	să întipărească	să întipărim	să întipăriți	să întipărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întipărește			întipăriți
	negative		nu întipări			nu întipăriți