întorcător

Romanian

Etymology

From întoarce +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨntorkəˈtor/

Noun

întorcător n (plural întorcătoare)

1. turner

Declension

Declension of întorcător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) întorcător	întorcătorul	(niște) întorcătoare	întorcătoarele
genitive/dative	(unui) întorcător	întorcătorului	(unor) întorcătoare	întorcătoarelor
vocative	întorcătorule		întorcătoarelor