întortare

Romanian

Etymology

From întort +‎ -are.

Noun

întortare f (plural întortări)

1. (obsolete) stubbornness

Declension

Declension of întortare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întortare	întortarea	(niște) întortări	întortările
genitive/dative	(unei) întortări	întortării	(unor) întortări	întortărilor
vocative	întortare, întortareo		întortărilor

References

• întortare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN