întovărăși

Romanian

Etymology

From în- +‎ tovarăș.

Verb

a întovărăși (third-person singular present întovărășește, past participle întovărășit) 4th conj.

1. to accompany

Conjugation

    conjugation of întovărăși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a întovărăși
gerund			întovărășind
past participle			întovărășit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întovărășesc	întovărășești	întovărășește	întovărășim	întovărășiți	întovărășesc
	imperfect	întovărășeam	întovărășeai	întovărășea	întovărășeam	întovărășeați	întovărășeau
	simple perfect	întovărășii	întovărășiși	întovărăși	întovărășirăm	întovărășirăți	întovărășiră
	pluperfect	întovărășisem	întovărășiseși	întovărășise	întovărășiserăm	întovărășiserăți	întovărășiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întovărășesc	să întovărășești	să întovărășească	să întovărășim	să întovărășiți	să întovărășească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întovărășește			întovărășiți
	negative		nu întovărăși			nu întovărășiți