întregi

Romanian

Etymology 1

Noun

întregi m pl

1. plural of întreg

Etymology 2

From întreg.

Verb

a întregi (third-person singular present întregește, past participle întregit) 4th conj.

1. to complete, to make whole

Conjugation

    conjugation of întregi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a întregi
gerund			întregind
past participle			întregit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întregesc	întregești	întregește	întregim	întregiți	întregesc
	imperfect	întregeam	întregeai	întregea	întregeam	întregeați	întregeau
	simple perfect	întregii	întregiși	întregi	întregirăm	întregirăți	întregiră
	pluperfect	întregisem	întregiseși	întregise	întregiserăm	întregiserăți	întregiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întregesc	să întregești	să întregească	să întregim	să întregiți	să întregească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întregește			întregiți
	negative		nu întregi			nu întregiți