întroieni

Romanian

Etymology

From în- +‎ troian.

Verb

a întroieni (third-person singular present întroienește, past participle întroienit) 4th conj.

1. to snow in

Conjugation

    conjugation of întroieni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a întroieni
gerund			întroienind
past participle			întroienit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întroienesc	întroienești	întroienește	întroienim	întroieniți	întroienesc
	imperfect	întroieneam	întroieneai	întroienea	întroieneam	întroieneați	întroieneau
	simple perfect	întroienii	întroieniși	întroieni	întroienirăm	întroienirăți	întroieniră
	pluperfect	întroienisem	întroieniseși	întroienise	întroieniserăm	întroieniserăți	întroieniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întroienesc	să întroienești	să întroienească	să întroienim	să întroieniți	să întroienească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întroienește			întroieniți
	negative		nu întroieni			nu întroieniți