întruni

Romanian

Etymology

From întruna.

Verb

a întruni (third-person singular present întrunește, past participle întrunit) 4th conj.

1. to gather

Conjugation

    conjugation of întruni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a întruni
gerund			întrunind
past participle			întrunit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întrunesc	întrunești	întrunește	întrunim	întruniți	întrunesc
	imperfect	întruneam	întruneai	întrunea	întruneam	întruneați	întruneau
	simple perfect	întrunii	întruniși	întruni	întrunirăm	întrunirăți	întruniră
	pluperfect	întrunisem	întruniseși	întrunise	întruniserăm	întruniserăți	întruniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întrunesc	să întrunești	să întrunească	să întrunim	să întruniți	să întrunească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întrunește			întruniți
	negative		nu întruni			nu întruniți