întunec

Romanian

Etymology 1

From întuneca.

Verb

întunec

1. first-person singular present indicative/subjunctive of întuneca

Etymology 2

From întuneca.

Noun

întunec n (plural întunecuri)

1. pitch-black, obscurity

Declension

Declension of întunec

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) întunec	întunecul	(niște) întunecuri	întunecurile
genitive/dative	(unui) întunec	întunecului	(unor) întunecuri	întunecurilor
vocative	întunecule		întunecurilor