întunecime

Romanian

Etymology

From întuneca +‎ -ime.

Noun

întunecime f (plural întunecimi)

1. darkness

Declension

Declension of întunecime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întunecime	întunecimea	(niște) întunecimi	întunecimile
genitive/dative	(unei) întunecimi	întunecimii	(unor) întunecimi	întunecimilor
vocative	întunecime, întunecimeo		întunecimilor