învârtejire

Romanian

Etymology

From învârteji +‎ -re.

Noun

învârtejire f (plural învârtejiri)

1. spin

Declension

Declension of învârtejire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învârtejire	învârtejirea	(niște) învârtejiri	învârtejirile
genitive/dative	(unei) învârtejiri	învârtejirii	(unor) învârtejiri	învârtejirilor
vocative	învârtejire, învârtejireo		învârtejirilor

References

• învârtejire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN