învârtire

Romanian

Etymology

From învârti +‎ -re.

Noun

învârtire f (plural învârtiri)

1. spin

Declension

Declension of învârtire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învârtire	învârtirea	(niște) învârtiri	învârtirile
genitive/dative	(unei) învârtiri	învârtirii	(unor) învârtiri	învârtirilor
vocative	învârtire, învârtireo		învârtirilor