înveselire

Romanian

Etymology

From înveseli +‎ -re.

Noun

înveselire f (plural înveseliri)

1. exhilaration

Declension

Declension of înveselire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înveselire	înveselirea	(niște) înveseliri	înveselirile
genitive/dative	(unei) înveseliri	înveselirii	(unor) înveseliri	înveselirilor
vocative	înveselire, înveselireo		înveselirilor