învingere

Romanian

Etymology

From învinge +‎ -re.

Noun

învingere f (plural învingeri)

1. victory

Declension

Declension of învingere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învingere	învingerea	(niște) învingeri	învingerile
genitive/dative	(unei) învingeri	învingerii	(unor) învingeri	învingerilor
vocative	învingere, învingereo		învingerilor