învrăjbi

Romanian

Etymology

From în- +‎ vrajbă.

Verb

a învrăjbi (third-person singular present învrăjbește, past participle învrăjbit) 4th conj.

1. to hostilize

Conjugation

    conjugation of învrăjbi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a învrăjbi
gerund			învrăjbind
past participle			învrăjbit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învrăjbesc	învrăjbești	învrăjbește	învrăjbim	învrăjbiți	învrăjbesc
	imperfect	învrăjbeam	învrăjbeai	învrăjbea	învrăjbeam	învrăjbeați	învrăjbeau
	simple perfect	învrăjbii	învrăjbiși	învrăjbi	învrăjbirăm	învrăjbirăți	învrăjbiră
	pluperfect	învrăjbisem	învrăjbiseși	învrăjbise	învrăjbiserăm	învrăjbiserăți	învrăjbiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învrăjbesc	să învrăjbești	să învrăjbească	să învrăjbim	să învrăjbiți	să învrăjbească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învrăjbește			învrăjbiți
	negative		nu învrăjbi			nu învrăjbiți