înzeire

Romanian

Etymology

From înzei +‎ -re.

Noun

înzeire f (plural înzeiri)

1. deification

Declension

Declension of înzeire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înzeire	înzeirea	(niște) înzeiri	înzeirile
genitive/dative	(unei) înzeiri	înzeirii	(unor) înzeiri	înzeirilor
vocative	înzeire, înzeireo		înzeirilor

References

• înzeire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN