șevalet

Romanian

Etymology

Borrowed from French chevalet.

Pronunciation

• IPA^(key): /ʃe.va.ˈlet/

Noun

șevalet n (plural șevalete or șevaleturi)

1. easel

Declension

Declension of șevalet

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șevalet	șevaletul	(niște) șevalete	șevaletele
genitive/dative	(unui) șevalet	șevaletului	(unor) șevalete	șevaletelor
vocative	șevaletule		șevaletelor