șănțuc

Romanian

Etymology

From șanț +‎ -uc.

Noun

șănțuc n (plural șănțuce)

1. diminutive of șanț

Declension

Declension of șănțuc

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șănțuc	șănțucul	(niște) șănțuce	șănțucele
genitive/dative	(unui) șănțuc	șănțucului	(unor) șănțuce	șănțucelor
vocative	șănțucule		șănțucelor

References

• șănțuc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN