șănțuleț

Romanian

Etymology

From șanț +‎ -uleț.

Noun

șănțuleț n (plural șănțulețe)

1. diminutive of șanț; small ditch

Declension

Declension of șănțuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șănțuleț	șănțulețul	(niște) șănțulețe	șănțulețele
genitive/dative	(unui) șănțuleț	șănțulețului	(unor) șănțulețe	șănțulețelor
vocative	șănțulețule		șănțulețelor