șănțurel

Romanian

Etymology

From șanț +‎ -urel.

Noun

șănțurel n (plural șănțurele)

1. diminutive of șanț

Declension

Declension of șănțurel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șănțurel	șănțurelul	(niște) șănțurele	șănțurelele
genitive/dative	(unui) șănțurel	șănțurelului	(unor) șănțurele	șănțurelelor
vocative	șănțurelule		șănțurelelor