șafar

Romanian

Etymology

Borrowed from Polish szafar or German Schaffer.

Noun

șafar m (plural șafari)

1. intermediary

Declension

Declension of șafar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șafar	șafarul	(niște) șafari	șafarii
genitive/dative	(unui) șafar	șafarului	(unor) șafari	șafarilor
vocative	șafarule		șafarilor