șantaj

See also: şantaj

Romanian

Etymology

Borrowed from French chantage.

Pronunciation

• IPA^(key): [ʃanˈtaʒ]

Noun

șantaj n (plural șantaje or șantajuri)

1. blackmail, shakedown

Declension

Declension of șantaj

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șantaj	șantajul	(niște) șantaje	șantajele
genitive/dative	(unui) șantaj	șantajului	(unor) șantaje	șantajelor
vocative	șantajule		șantajelor

Declension of șantaj

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șantaj	șantajul	(niște) șantajuri	șantajurile
genitive/dative	(unui) șantaj	șantajului	(unor) șantajuri	șantajurilor
vocative	șantajule		șantajurilor

Derived terms

• a șantaja
• șantajist