șcătuică

Romanian

Etymology

From șcătuie +‎ -că.

Noun

șcătuică f (plural șcătuici)

1. diminutive of șcătuie

Declension

Declension of șcătuică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) șcătuică	șcătuica	(niște) șcătuici	șcătuicile
genitive/dative	(unei) șcătuici	șcătuicii	(unor) șcătuici	șcătuicilor
vocative	șcătuică, șcătuico		șcătuicilor

References

• șcătuică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN