școluță

Romanian

Etymology

From școală +‎ -uță.

Noun

școluță f (plural școluțe)

1. diminutive of școală

Declension

Declension of școluță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) școluță	școluța	(niște) școluțe	școluțele
genitive/dative	(unei) școluțe	școluței	(unor) școluțe	școluțelor
vocative	școluță, școluțo		școluțelor

References

• școluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN