șeptel

See also: septel

Romanian

Etymology

Borrowed from French cheptel.

Noun

șeptel n (plural șepteluri)

1. livestock

Declension

Declension of șeptel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șeptel	șeptelul	(niște) șepteluri	șeptelurile
genitive/dative	(unui) șeptel	șeptelului	(unor) șepteluri	șeptelurilor
vocative	șeptelule		șeptelurilor