șerpuleț

Romanian

Etymology

From șarpe +‎ -uleț.

Noun

șerpuleț m (plural șerpuleți)

1. diminutive of șarpe; snakelet

Declension

Declension of șerpuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șerpuleț	șerpulețul	(niște) șerpuleți	șerpuleții
genitive/dative	(unui) șerpuleț	șerpulețului	(unor) șerpuleți	șerpuleților
vocative	șerpulețule		șerpuleților