șerpulete

Romanian

Etymology

From șarpe +‎ -ulete.

Noun

șerpulete m (plural șerpuleți)

1. diminutive of șarpe

Declension

Declension of șerpulete

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șerpulete	șerpuleteul	(niște) șerpuleți	șerpuleții
genitive/dative	(unui) șerpulete	șerpuleteului	(unor) șerpuleți	șerpuleților
vocative	șerpuleteule		șerpuleților

References

• șerpulete in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN