șleau
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Polish szlak, from Middle High German slac.
Pronunciation
editNoun
editșleau n (plural șleauri)
Declension
editDeclension of șleau
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șleau | șleaul | (niște) șleauri | șleaurile |
genitive/dative | (unui) șleau | șleaului | (unor) șleauri | șleaurilor |
vocative | șleaule | șleaurilor |