șopăi

Romanian

Etymology

From șopa +‎ -ăi.

Verb

a șopăi (third-person singular present șopăiește, past participle șopăit) 4th conj.

1. to whisper

Conjugation

    conjugation of șopăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șopăi
gerund			șopăind
past participle			șopăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șopăiesc	șopăiești	șopăiește	șopăim	șopăiți	șopăiesc
	imperfect	șopăiam	șopăiai	șopăia	șopăiam	șopăiați	șopăiau
	simple perfect	șopăii	șopăiși	șopăi	șopăirăm	șopăirăți	șopăiră
	pluperfect	șopăisem	șopăiseși	șopăise	șopăiserăm	șopăiserăți	șopăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șopăiesc	să șopăiești	să șopăiască	să șopăim	să șopăiți	să șopăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șopăiește			șopăiți
	negative		nu șopăi			nu șopăiți