șopruț

Romanian

Etymology

From șopru +‎ -uț.

Noun

șopruț n (plural șopruțuri)

1. diminutive of șopru

Declension

Declension of șopruț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șopruț	șopruțul	(niște) șopruțuri	șopruțurile
genitive/dative	(unui) șopruț	șopruțului	(unor) șopruțuri	șopruțurilor
vocative	șopruțule		șopruțurilor