șoricări

Romanian

Etymology

From șoricar.

Verb

a șoricări (third-person singular present șoricărește, past participle șoricărit) 4th conj.

1. to hunt mice

Conjugation

    conjugation of șoricări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șoricări
gerund			șoricărind
past participle			șoricărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șoricăresc	șoricărești	șoricărește	șoricărim	șoricăriți	șoricăresc
	imperfect	șoricăream	șoricăreai	șoricărea	șoricăream	șoricăreați	șoricăreau
	simple perfect	șoricării	șoricăriși	șoricări	șoricărirăm	șoricărirăți	șoricăriră
	pluperfect	șoricărisem	șoricăriseși	șoricărise	șoricăriserăm	șoricăriserăți	șoricăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șoricăresc	să șoricărești	să șoricărească	să șoricărim	să șoricăriți	să șoricărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șoricărește			șoricăriți
	negative		nu șoricări			nu șoricăriți