șperț

Romanian

Etymology

Borrowed from German Sperrzeug.

Noun

șperț n (plural șperțuri)

1. bribe

Declension

Declension of șperț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șperț	șperțul	(niște) șperțuri	șperțurile
genitive/dative	(unui) șperț	șperțului	(unor) șperțuri	șperțurilor
vocative	șperțule		șperțurilor