ștachetă

Romanian

Etymology

Borrowed from German Staket.

Noun

ștachetă m (plural ștachete)

1. slat fence

Declension

Declension of ștachetă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ștachetă	ștachetăul	(niște) ștachete	ștachetei
genitive/dative	(unui) ștachetă	ștachetăului	(unor) ștachete	ștachetelor
vocative	ștachetăule		ștachetelor