știobâlcăi

Romanian

Etymology

From știobâlc +‎ -ăi.

Verb

a știobâlcăi (third-person singular present știobâlcăește, past participle știobâlcăit) 4th conj.

1. to splash

Conjugation

    conjugation of știobâlcăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a știobâlcăi
gerund			știobâlcăind
past participle			știobâlcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	știobâlcăiesc	știobâlcăiești	știobâlcăiește	știobâlcăim	știobâlcăiți	știobâlcăiesc
	imperfect	știobâlcăiam	știobâlcăiai	știobâlcăia	știobâlcăiam	știobâlcăiați	știobâlcăiau
	simple perfect	știobâlcăii	știobâlcăiși	știobâlcăi	știobâlcăirăm	știobâlcăirăți	știobâlcăiră
	pluperfect	știobâlcăisem	știobâlcăiseși	știobâlcăise	știobâlcăiserăm	știobâlcăiserăți	știobâlcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să știobâlcăiesc	să știobâlcăiești	să știobâlcăiască	să știobâlcăim	să știobâlcăiți	să știobâlcăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		știobâlcăiește			știobâlcăiți
	negative		nu știobâlcăi			nu știobâlcăiți