știubeci
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Ottoman Turkish استوبج (üstübec).
Noun edit
știubeci n (uncountable)
Declension edit
declension of știubeci (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) știubeci | știubeciul |
| genitive/dative | (unui) știubeci | știubeciului |
| vocative | știubeciule | |