ștucșor

Romanian

Etymology

From ștuc +‎ -ușor.

Noun

ștucșor n (uncountable)

1. diminutive of ștuc

Declension

declension of ștucșor (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ștucșor	ștucșorul
genitive/dative	(unui) ștucșor	ștucșorului
vocative	ștucșorule

References

• ștucșor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN