ștuculeț

Romanian

Etymology

From ștuc +‎ -uleț.

Noun

ștuculeț n (plural ștuculețe)

1. diminutive of ștuc

Declension

Declension of ștuculeț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ștuculeț	ștuculețul	(niște) ștuculețe	ștuculețele
genitive/dative	(unui) ștuculeț	ștuculețului	(unor) ștuculețe	ștuculețelor
vocative	ștuculețule		ștuculețelor

References

• ștuculeț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN